Pentru copii in general, perioada sarbatorilor de iarna este motiv de bucurie dar si de neliniste si stres. Pentru copii cu probleme psihice toate activitatile organizate si publicitatea facuta in jurul sosirii lui Mos Nicolae au inceput sa aiba si efecte nedorite.
Sosirea Mosului in Olanda este un eveniment intens mediatizat la care participa “live” mii de copii. Cu cateva zile inainte de 5 decembrie el vine din Spania, cu vaporul, are un cal alb si este insotit de o “armata” de “Zwarte Piet” (trepadusi buni la toate, negri la culoare). Peripetiile pe timpul sederii sunt urmarite cu acuratete de catre reporteri. In fiecare zi se transmite un telejurnal cu ce s-a mai intimplat in tabara Mosului si aproape fiecare televiziune ii acorda atentie in cadrul a numeroase emisiuni. Mosul si Piet-ii sai s-au modernizat si comunica astazi si prin e-mail (Mail-Piet). Dupa ce si-a impartit cadourile, el pleca de unde a venit dar cu mai putina pompa iar la televizor abia daca se mai aminteste de Mosul blind cu plete albe si plin de cadouri.
Copii cu autism au nevoie de precizie, siguranta si ordine. Rutina zilnica trebuie respectata cu strictete, totul trebuie sa se desfasoare conform unui algoritm bine stabilit, altfel poate fi un motiv de neliniste si de decompensare. De exemplu, toate activitatile unei zile de scoala le sunt prezentate in pictograme: cand este pauza sau cand trebuie mers acasa. Ei trebuie sa stie cu precizie cand vine bunica in vizita si pentru cat timp, care este meniul pentru masa de seara, cand se pleca in vacanta/ unde… etc.
Daca cu venirea lui Mos Nicolae acesti copii nu au mari probleme, plecarea lui dupa noaptea de 5 decembrie inapoi in Spania, lasa in urma multe indoieli. Parintii si cei care ingrijesc copii cu autism au observat ca acestia au mari probleme in a accepta ca Mos Nicolae s-a intors de unde a venit fara se se mai spuna si mai ales sa se arate nimic despre aceasta la televizor. Ei devin agitati, isi schimba comportamentul, au tulburari de somn, etc.
De aceea parintii copiilor cu autism s-au organizat intr-o fundatie si au cerut ca Mos Nicolae sa plece la fel de oficial si pompos cum a venit iar evenimentul sa fie transmis in direct la televiziune. “Petitia” parintilor se pare ca va fi luata in serios deoarece posturile de televiziune au raspuns ca se vor gandi serios la acest subiect.
Pana atunci, psihologii sfatuiesc parintii copiilor cu autism:
- fiti precisi: spuneti si/ sau tineti un calendar/ pictograme despre cand vine si cand pleaca Mos Nicolae;
- aranjati o intilnire cu Mosul si comunicati copilului cu precizie cand va veni sa puna cadourile in pantofi;
- evitati surprizele, comunicati cu precizie detaliile anuntatei vizite a Mosului: “Mosul va veni la ora…, insotit de (atatia)… Piet-i si va sta… ora, etc”.
- informati copilul ca Mos Nicolae va pleca inapoi de unde a venit si cand se va intoarce.
PS: Textul de mai jos nu-mi apartine, l-am preluat (cu permisiunea autorului) din revista de anul trecut al website-ului www.decitit.ro (autor: Olga Cimpeanu)
Unii cred ca povestea lui Santa Claus (Mos Craciun) isi are de fapt radacinile in paganism, in mitologia nordica, in teritoriile de nord ale Europei unde domnea zeul suprem Odin, cunoscut de triburile germanice si sub numele de Wodan (si astazi numele lui se pastreza prin cuvantul Wednesday care insemna ziua lui Wodan). Odin/Wodan era zeul intelepciunii, al magiei si al ocultismului, al razboiului si al poeziei. Numele sau insemna “cel luminat”. Ca un saman el putea calatori in alte lumi pentru a le intelege mai bine, in timp ce corbii sai negri, Huginn (Gand) si Muninn (Amintire) il informau despre ce se intampla pe pamant. Odin este descris ca un om inalt, batran cu barba alba ce purta o capa si avea mereu o sulita cu puteri miraculoase. El umbla deasupra marilor si tarilor pe calul sau alb Sleipnir, un cal cu opt picioare. Era foarte iubit printre prietenii si discipolii sai iar pe dusmanii sai putea sa-i omoare sau sa-i paralizeze dintr-o singura privire. Odin a antrenat multe femei si multi barbati pentru a fii razboinici curajosi si puternici in lupta finala impotriva fortelor distructive din lumea de dincolo, pentru a se pregati pentru Ragnarok (ziua judecatii in mitologia nordica). Ei se antrenau noaptea si isi pictau corpurile cu diverse desene. Povestea lui Odin este lupta dintre bine si rau. Aici raul nu insemna “negru”, “intuneric”, fortele raului sunt reprezentate de minciuna, false credinte, neadevar.
Anii trec si gasim in aceasta perioada, 17-24 Decembrie celebrarea Saturnaliilor la romani, sarbatori si petreceri fastuase. Solstitiul de iarna era sarbatorit prin dans, cadouri, concursuri si sexualitate. Festivalul era menit sa-l celebreze pe Saturn si reintoarcerea soarelui, oamenii se bucurau de disparitia noptilor lungi si intunecoase. Crestinismul va lua amploare si in secolul 14 in Myra , Turcia, un episcop numit Nicolae va deveni cunoscut pentru bunatatea si miraclolele sale. Se spune ca a readus la viata trei copii macelariti si a ajutat cu bani diversi oameni saraci.
Nu este greu de imaginat cum acest episcop a devenit atat de cunoscut in peri oada Evului Mediu, perioada dominata de saracie si boala. Europa avea sa-i pastreze memoria sub numele de Sfantul Nicolae. Se spune ca acesta s-a nascut in noaptea dintre 5 spre 6 decembrie. Dupa Reforma, Sfantul Nicolae a fost uitat in toate tarile protestante cu exceptia Olandei, unde a devenit Sinterklaas, un om intelept, batran, cu barba alba si cu capa rosie ce calarea pe un cal alb. El era insotit de reni care stiau totul despre oameni. In noaptea de 5-6 Decembrie veneau impreuna in zbor pentru a aduce cadouri celor care fusesera buni in timpul anului. Pe ceilalti, renii ii puteau bate impungandu-i cu coarnele sau, mai rau, puteau sa-i bage intr-un sac si sa–i duca in Spania acolo unde se spunea ca Sinterklaas ar fi trait.
In secolul 17 olandezii au emigrat in America de Nord ducand cu ei aceasta poveste. In noua lume unde se vorbea limba engleza, Sinterklaas a fost transformat in Santa Claus. In 1863, un caricaturist politic, Thomas Nast a inceput o serie de desene alb negru pe care le va publica ani de zile in ziar. Ele au fost inspirate dupa un poem satira ce il descria pe Sfantul Nicolae. Acest poem fusese scris de Washington Irving care il vazuse pe Nicolae cel adus de olandezi ca pe un burghez din clasa medie, grasun, fumand pipa. Astfel se naste imaginea lui Santa Clause, eternul Mos Craciun al zileleor noastre. Nast il deseneaza pe Santa pana in 1886, ceea ce avea sa influenteze puternic cultura americana. Numele pe care i l-a dat, Sana Claus este o abreviere de la germanul Sankt Niklaus and olandezul Sinterklaas.
In anii ce au urmat Santa a fost popularizat din ce in ce mai mult intr-o varietate de stiluri dar forma de baza a ramas cea data de Nast. De acum incolo Mos Craciun intra in sfera comerciala, el incepe sa vanda o gramada de produse incepand cu coca cola. In 1930 el devine mascota acestui produs, ceea ce il va plasa definitiv ca un icon al culturii comerciale de masa.
In ziua de azi, Santa Claus, Mos Craciun pentru crestini ramane in primul rand un simbol ce se alatura unui eveniment religios, Craciunul, pentru alte religii si traditii el poate ramane intr- adevar numai un simbol comercial. Nu este clar când şi pe ce cale a pătruns mitul lui Moş Crăciun în obiceiurile româneşti. În orice caz, Moş Crăciunul românesc, cu plete dalbe, nu are alura unui burghez publicitar, sania lui nu este trasă de reni, în cel mai bun caz de cerbi. Astăzi nu poate fi despărţit – nici în ima- ginaţia copiilor, nici în pregătirile părinţilor – de sărbătoarea Ajunului (seara de 24 decembrie). În timpul regimului comunist ateist, i s-a schimbat numele după modelul rusesc în “Moş Gerilă” pentru a nu fi motiv de propaganda nici religioasa nici occidentala.
Mos Craciun ca si Craciunul sau evenimentele ce marcheaza trecerea spre un nou an raman pentru fiecare dintre noi indiferent de varsta, etnie, religie sau aspect social o sarbatoare, un motiv de bucurie si de celebrare.
Toate bune, si vad ca acest articol e scris de o decada, insa copiii cu autism nu au probleme psihice, ci mai degraba neurologice, de dezvoltare comportamentala.