Curaçao este cea mai mare dintre insulele ce fac parte din Antilele Olandeze. Situata in Marea Caraibelor nu departe de coastele Venzuelei ea a fost descoperita intimplator in 1499 de catre unul dintre locotenentii lui Cristofor Columb si folosita mai apoi ca loc de popas pentru navele spaniole in drumul lor spre Europa. Din 1642 insula a fost luata in stapanire fara lupte de catre olandezi carora le va fi definitiv atribuita in 1815 devenind astfel parte a Regatului Olandez. Teritoriul insulei a fost folosit ca plantatie, iar propietarii au participat pe larg la comertul cu sclavi (in cadrul caruia olandezii au detinut secole de-a randul suprematia), proces ce a dus la colonizarea Caraibelor cu mii de sclavi originari din Africa, ceea ce a schimbat profund si pentru totdeauna configuratia etnica a zonei.

In secolul al 19 lea a inceput exploatarea rezervelor de petrol si pe insula a fost construita una dintre cele mai mari rafinarii din lume ceea ce a schimbat profilul economic al insulei, a dus la poluare si la disparitia rezervelor de apa din sol – dezastru ecologic inca nerezolvat. Curaçao si-a castigat in 1954 independenta administrativa fata de Regatul Olandez, si-a adoptat propriul steag si si-a constituit propriul Parlament. Traiectul spre castigarea deplina a independentei a inceput de cativa ani atat in Curaçao cat si in insulele Aruba si St Maarten. Celelalte insule care fac parte din Antilele Olandeze, insulele Bonnaire, St. Eustatius si Saba au optat sa devina in scurt timp primarii ale statului olandez astfel ca in curand granitele UE se intinde pana in Caraibe.

Capitala insulei este orasul Willemstad al carui centrul istoric a fost inscris din 1997 in patrimoniul cultural mondial al UNESCO alaturi de casele sclavilor si de rezidentele proprietarilor de scalvi de pe fostele plantatii. Aici pot fi admirate locuintele negustorilor construite in secolul al 17 lea vopsite in culori vii si cu fatade si acoperisuri tipice arhitecturii olandeze din acea epoca. Podul plutitor care reuneste cele doua laturi ale estuarului si care este din cand in cand dat la o parte pentru a face loc vapoarelor uriase, piata bazar din cartierul istoric Punta, Otrobanda, cartierul locuit in trecut de cei saraci intre timp restaurat si transformat intr-un hotel de lux, cea mai veche sinagoga din emisfera vestica sau casele in care si-a gasit in cateva randuri azil politic Simon Bolivar,  constituie cele mai vizitate obiective turistice.

Plajele insulei, cu nisip alb, ape limpezi si azurii, recifuri de corali si o fauna marina bogata atrag in tot timpul anului zeci de mii de pasionati scufundatori si indragostiti ai sporturilor de apa. In acest paradis exotic traiesc in armonie de mai multe secole in jur de 150.000 de locuitori, cu 50 de nationalitati, in marea majoritate cu un nivel de viata si de educatie scazut. Limba vorbita se numeste papiamentu (“peaper” = a vorbi in limba portoricana), a rezultat dintr-un amestec de spaniola, olandeza, engleza, franceza si africana si este usor de inteles de catre vorbitorii de limbi latine. Limba oficiala este olandeza dar engleza este vorbita in mod curent. Sistemul de asigurari medico-sociale al insulei a suferit putine influente din partea functionalei birocratii olandeze. Exista opt tipuri diferite de asigurari si o inflatie de medici, motive pentru care costurile au crescut exploziv, astfel incat sistemul sanitar al insulei poate fi considerat unul dintre cele mai costisitoare din lume. Cetatenii antilieni cu diploma de medic obtinuta la oricare dintre universitatile medicale din lume au dreptul, fara prea multe avize sa se angajeze in sistem de stat si/sau privat si sa-si deschida cabinet oriunde pe insula. Morbiditatea in randul populatiei este tipica acestei zone geografice cu o prevalenta ridicata a HTA, a diabetului zaharat si a obezitatii cu toate consecintele ce decurg de aici. Epidemiile tropicale prin boli transmise de vectori apar odata la cativa ani iar cea mai comuna dintre ele (si in acest moment in plina desfasurare) este cea de febra Dengue.

De curand am vizitat din nou Curaçao si m-am intrebat daca intre timp dorinta de emigrare nu a deteminat medici romani sa-si caute de lucru si aici. Am aflat ca doar in St Maarten ar lucra medici romani, informatie greu de verificat. Cu certitudine stiu insa un lucru. In Curaçao locuieste de multi ani un medic de familie care lucreaza si pentru Sanepid si care se considera pe jumatate roman (sau ucrainean!? dupa disparitia Romaniei Mari). Mama acestuia s-a nascut in Nordul Bucovinei/Herta si a emigrat la varsta frageda impreuna cu parintii in Polonia iar de acolo in Curaçao. Medicul respectiv nu vorbeste limba romana, dar de la bunica sa care vorbea in casa numai romaneste si caruia ii poarta si azi o amintire de nesters isi aduce aminte cateva cuvinte pe care cu mare placere le spune oricui le-ar putea intelege semnificatia: “Timpitul dracului!” si “Mamaliga cu mujdei”!

NB: in meniul traditional antilian alaturi de supa de cactus si de iguana la gratar stau la loc de cinste ciorba de burta si mamaliga…