Team building

Lucrul in echipa si comunicarea sunt considerate elemente de baza ale mentinerii calitatii ingrijirilor medicale la un nivel ridicat. De aceea in sistemul de sanatate olandez se investeste enorm si sub toate formele pentru mentinerea spiritului de echipa.

Pe langa training-uri si cursuri in comunicare se acorda atentie si metodelor mai putin formale cum ar fi participarea la Ziua echipei. Odata pe an colectivul de medici si asistente de pe fiecare sectie se intilnesc pentru a petrece impreuna o zi in afara institutiei. Cu aceasta ocazie se pot organiza diverse activitati: o vizita la un parc de distractii, vizionarea unui spectacol asociata cu un supeu, o plimbare in grup cu bicicleta de-a lungul unui traseu turistic, un gratar la iarba verde sau un atelier de facut spaghete acasa la cine se ofera, etc.

Din spirit de echipa asistenta medicala este preluata in tot acest timp de catre personalul de pe alte sectii. Cheltuielile sunt in mare parte suportate din fondul de protocol de catre institutia respectiva dar din cand in cand se pot plati din buzunarul propriu sume modice. Aceasta zi este pentru toti considerata zi de lucru, deci platita.

Anul acesta colectivul de pe sectia Ingrijire de lunga durata, a organizat o zi mai speciala. Secretul a fost pastrat cu sfintenie si nimeni, in afara de cei care au organizat-o, nu au stiut despre ce va fi vorba. Ne-am inceput ziua cu o plimbare pe jos de aproape doua ore pe unul din traseele turistice dupa care ne-am oprit pentru odihna si sa bem o cafea pe o terasa insorita. Vremea a tinut cu noi, a fost tot timpul soare si n-a batut de loc vantul, ceea ce este o exceptie pentru aceasta perioada a anului. Momentul cel mai important al zilei l-am petrecut pe un teren de golf, dar nu unul obijnuit! Boerengolf (in traducere libera, golf pentru fermieri) este un joc cu mingea si cu o crosa speciala de lemn terminata cu un sabot. Regulile de joc se aseamana cu golful clasic. Doar terenul de golf este putin altfel, boerengolf este jucat pe pasuni si printre cirezile de vaci.

Pot spune ca ne-am distrat de minune iar echipele castigatoare au primit cate un premiu. Pentru masa de seara a fost organizat un gratar in gradina unui han din apropiere.

foto-grup
Salutari de la colegii mei!

2 thoughts on “Team building

  1. Comunicarea si lucrul in echipa sunt elemente esentiale ale muncii in institutii mai mari cu personal diversificat si cu servicii multiple, decat simplele cabinete medicale individuale.Atat in public cat si in privat cele doua atribute sunt fundamentale pentru obtinerea performantei, pentru evitarea suprapunerii de competente, pentru evitarea
    tensiunilor interpersonale si poate cel mai important lucru, pentru satisfactia pacientilor.Imi aduc aminte cu multa placere de reuniunile zilnice multiple la care luam parte la Clinica CMME a Sp.St Anne condusa la acea vreme de profesorul S.B. Lajeunesse; Univ Paris R.Descartes.Se discutau cazurile, se efectuau prezentari , se discutau problemele psihologice si sociale ale bolnavilor si familiilor lor.Se puteau emite multiple puncte de vedere, dar trebuiau sustinute cu argumente pertinente.Luau parte ,,Patronul”(Profesorul sef de catedra); adjunctul sau, asistentii universitari, sefii de clinica, medicii interni(rezidenti), medicii invitati (ca mine),infirmierii(asistentii medicali), aide soignantii(infirmierii nostri) , asistentii sociali, dieteticienii, ergoterapeutii, psihologii clinicieni.Se discutau multiple aspecte, totdeuna intr-un cadru detensionat, prietenos, la o cafea.Toata lumea invata .La masa de pranz care se servea in cantina medicilor,,Salle de Garde”(exista putin exclusivism cu traditie a vechii Sorbone) timp de o ora, se pierdea complet ierarhia.Toata lumea pe perioada mesei glumea, se ,,imprietenea si socializa”.Internii cu profesorii erau tot una.La intrarea in sala se saluta cu salutul medieval;atingerea umarului drept a celor deja prezenti si asezati pe scaune.Masa era un careu.(De Asi?)Pe zone, medicii, indiferent de sex se serveau unii pe altii din castroane, salate, cafele, prajituri si pahare de vin sau armagnac.Nu va mirati!Miercurea la pranz, exista ,, amelioration”.Se serveau bauturi alcoolice; care erau partial achitate la comun de catre medici cu sume modice lunare(in jur de 50 FF). Se bea Cogniac, Wisiky, Pastis, Armagniac, Vin rosu,rar alb, bere(Valdoise).Nimeni nu depasea masura si la orele 13,30 toata lumea reincepea lucrul.Nu pot descrie micile hazuri, calabururi,glume picante, care se puteau intampla….Fara rautate si fara patima.Seara se canta la pian Schopen, Schuman, Eric Sati, Debussi(un intern elvetian), sau improviza pe teme de caffe concert si de Jazz (un vietnamez din vietnamul de nord, care facuse medicina la Bucuresti vorbea fluent romaneste)si acum facea specializarea in psihiatrie la Paris.Si cate amintri pot coplesi si pot fi povestite despre aceasta lume
    medicala atat de diferita de a noastra.O comparatie lucida ne-ar fi utila.
    Ce ne lipseste noua pentru a deveni o natiune deschisa, lucida si decomplexata?

  2. Din nou despre echipe terapeutice.
    Sistemul medical romanesc, fiinteaza si functioneaza cam in acelasi fel, de peste treizeci de ani decand eu am devenit medic. Pot spune cu mult regret ca in esenta, sistemul nostru medical nu s-a modificat in profunzime .A avut si are reale valori individuale.Medici exceptionali.El insa nu valorifica la potentialul real energiile persoanelor care il populeaza. Sistemul s-a mai modificat ca normative, reglementari si tehnologie, dar relatiile interumane si comportamentele institutionale sunt profound aceleasi.D.p.d.v. al ierarhiilor; sistemul este unul piramidal.La limita vorbind, seamana cu organizarea medievala.Deciziile se iau numai de sus in jos.Flexibilitatea este foarte redusa.Chiar si atunci cand decizia este profound eronata sau cand ea se bazeaza pe un text imperfect de lege, ea se impune cu autoritate a fi aplicata.Se motiveaza aproape militaros,, decizia se executa nu se discuta!’’.Nu exista nici un feed-back privitor la consecintele acestor decizii.Nu exista dezbateri de tip ,,reuniuni’’ in care sa se supuna atentiei si dialogului dialectic, un subiect, situatie, caz care sa necesite o analiza colectiva, sau/si o decizie negociata.In serviciile cu paturi rapoartele de garda sunt frecvent formale, sau nu se tin deloc.Vizitele la patul bolnavului asisderea.Dialogul dintre medicul de salon, asistentele medicale si infirmiere privitor la evolutia afectiunilor bolnavilor, sau legat de probleme de natura administrative este rudimentar si nestructurat.De multe ori medicii nu comunica intre ei, nu isi transmit cazurile complicate. Asisderea asistentii medicali imitand comportamentul medicilor.Nu de putine ori asistentii medicali iau decizii terapeutice fara stirea medicilor.
    Privitor la ambulatoriile de specialitate(policlinici).Fiecare cabinet medical functioneaza intr-un mod de sine statator. Ca si cum ar fi un cabinet individual si nu unul al unui spital.Dialogul este foare restrans atat intre aceste cabinete, cat si intre ele si serviciile cu paturi.Mai ales atunci cand aceste cabinete de specialitate nu au corespondent in servicii cu paturi in cadrul aceluiasi spital.Privitor la rolul relatiei dintre cabinetul de policlinica si sectia cu paturi apreciez faptul ca in tara noastra se procedeaza invers decat recomanda OMS si se practica in toata lumea moderna.Tehnic vorbind se recomanda pe cat este posibil a se efectua investigatiile si terapiile in ambulator si la domiciliu.Este mai rentabil pentru spital.Spitalizarea costa mult mai multi bani decat consultatia ambulatorie.La noi se procedeaza invers.Intai se decide spitalizarea, de multe ori fara nici un consult prealabil, apoi se investigheaza .Nu de putine ori se constata ca decizia de spitalizare nu a fost oportuna.Atunci daca cazul este grav, el este transferat in alt serviciu de profil, sau si mai rau, el este in continuare tinut spitalizat.In aceasta ultima situatie se escamoteaza diagnosticul real, se stabileste unul de complezenta si se tine pacientul pe medicatie simptomatica.Eventual la externare i se recomanda acestuia un consult de specialitate la cabinetul specializat pentru boala principala pe care pacientul a prezentat-o.
    Principiul de baza este ca paturile sa fie permanent ocupate.Nu conteaza cu ce boli, cu ce gravitate, cu ce costuri.Daca se poate cu o gravitate cat mai redusa, sau chiar cu ,, tulburari factice’’.Nimeni nu cuantifica cat costa, daca au existat rezultate terapeutice reale etc…Provitor la valorizarea medicilor din sectiile cu paturi si a medicilor de specialitate din ambulator.Cutuma ii imparte arbitrar si maniheist in doua categorii.Primii in buni, ceilalti in mai putin buni. Si legislatia actuala urmeaza acelasi curs.Medicii de spital au dreptul la a avea si consultatii ambulatorii.Medicii de ambulator cu toate ca teoretic au dreptul la spitalizari de zi, nu le pot efectua intrucat consiliile de administratie se opun.Nu se accepta ideea de a se aloca un pat liber atunci cand un medic de ambulatoriu il solicita pentru a-si trata un pacient ce necesita cateva zile de spitalizare.Cu toate ca legislatia actuala prevede aceasta posibilitate prin asumare de raspundere, faptic acest lucru se dovedeste imposibil datorita opozitiei in bloc a medicilor din spital care isi vad pozitia dominatoare periclitata. Starea acelui pacient nu conteaza, nici accesibilitatea la ingrijiri, nici diversificarea ofertei de servicii medicale. Nici macar capacitatea profesionala a medicului de a rezolva cazul nu conteaza. Managerul spitalului ii recomanda cu dezinvoltura medicului din ambulator sa isi trimita bolavul la un alt spital ce detine o sectie de profil cu paturi.Este ca si cum nu am trai in economia de piata, si cum fiecare caz rezolvat nu ar aduce bani si prestigiu institutiei.Precum o companie de automobile, sau una farmaceutica ar transmite un mesaj clientilor veniti la cumparaturi ca produsul lor nu este bun si ar recomanda acestora sa se adreseze concurentei.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *