KNMG (echivalentul olandez al asociațiilor românești AMR si CMR luate impreuna) publica si trimite gratuit fiecarui medic inregistrat in registrul medicilor revista Medisch Contact. Una dintre cele mai citite rubrici permanente descrie si comenteaza sentințele “Colegiului de Judecată” in cazurile de malpraxis in randul profesionistilor din sanatate. Cei care au dreptul sa sesizeze colegiului o greseala-n lanțul acordarii ingrijirilor medicale poate fi orice persoana care a venit in contact cu asistenta medicala precum precum si profesionistii din sanatate.
Colegiul are filiale regionale și o instanța supremă la nivel national care are de spus ultimul cuvant și unde se pot adresa cei nemulțumiți cu decizia colegiului regional. In unele situații deciziile luate la nivel regional si suprem pot fi diferite.
Iată pe scurt in ce consta aceasta rubrica. Într-un rezumat sunt prezentate conținutul reclamatiei, faptele, decizia comisiei și învățămintele ce s-ar putea trage dintr-o asemenea situație. Apoi, pe 2-3 pagini și sub semnul anonimatului sunt publicate stenogramele procedurii de inculpare, a faptelor relevante, a luări de poziție ale părților, deciziile si/sau conținutul sanctiunii. Unele dintre cazurile publicate sunt atat de relevante pentru practica de zi cu zi incat pot face obiectul întâlnirilor dintre medici sau pot influența politică sanitară.
Cazurile de malpraxis comentate in cadrul acestei rubrici sunt dintre cele mai diverse. Un exemplu dintre cele mai recente: in urma reclamatiei din partea familiei unui pacient decedat, un neurolog a primit un avertisment de la colegiul regional pentru ca pe baza informațiilor primite prin fax de la medicul de familie (care le-a trimis nu din proprie initiativa ci la cererea familiei, îngrijorată ca timpul de așteptare la acel neurolog era de o luna si jumatate), nu a programat imediat un consult si nu si-a dat seama ca pacientul respectiv avea un TIA si ca va face după doua saptamani un AVC care îl va costa viața. Nemulțumit cu aceasta decizie neurologul s-a adresat colegiul suprem care l-a absolvit de orice vina pe motiv ca acesta nu avea cum să-și dea seama din informațiile primite ca ar fi vorba de un AVC iminent. Colegiul suprem a sancționat medicului de familie cu vot de blam deoarece informațiile trimise nu au fost bine formulate si pentru ca ar fi trebuit sa ia contact direct cu neurologul și să-i solicite sa vada pacientul in cel mai scurt timp.
Morala într-o asemenea situație ar fi: pentru medic: dacă medicul este rugat sa urgenteze un consult și nu o face prin toate mijloacele care-i stau la dispoziție conform legislației olandeze in vigoare, poate fi capabil; pentru politicienii din sanatate: reducerea listelor de așteptare pentru consultatiile din policlinici ar putea preveni asemenea incidente.
Rubrica este deosebit de instructiva si uneori dupa ce o citesc simt cat de aproape am fost de comiterea unei greșeli sau ca de fapt nu m-am gândit niciodată ca într-o asemenea situație se poate comite cu usurinta o greșeală cu consecințe dintre cele mai variate și adesea fatale. Dar (si) din greseli (-le altora) se invata…
Foarte interesant si instructiv .Deosebit de util de preluat si de catre Colegiul Medicilor.Din textul postat pot extrage cateva idei:1/Listele de asteptare lungi pot pune viata si sanatatea pacientilor in pericol.2/Comunicarea medicilor de familie, cu medicii de specialitate trebuie regandita.Este evident ca asa cum se petrece in prezent in tara noastra, o simpla trimitere cu un diagnostic prezumtiv sec, si lapidar formulat, este o procedura mai sumara decat faxarea care exista in Olanda.3/Informarea cu privire la erorile si culpele medicale nu trebuiesc culese din presa nemedicala in primul rand.Asa este astazi in Romania.Ele ar trebui sa fie comunicate de presa medicala;eventual supuse dezbaterii. Spre exemplu pe astfel de bloguri.Argumente:presa nemedicala cauta senzationalul si acuza uneori nemeritat medicii, ea nedand posibilitatea unui dialog echilibrat si bazat pe dovezi profesionale.Nu trebuie neglijat nici faptul ca din greseli toti invatam.In trecut am incercat un astfel de demers pe forumul Asociatiei Psihiatrice Romane.Din nefericire dupa ce am trimis cateva reflexii in legatura cu tema ,, Cum nu trebuie sa prescriem tratamente” acea initiativa nu a avut rasunet in corpul profesional al psihiatrilor si a fost stearsa odata cu constructia noului sit al asociatiei.Ca o provocare catre eventuali comentatori ai acestui blog o sa sintetizez un caz recent, o drama personala a unei paciente care a dezvoltat din aceasta cauza o depresie severa.Iata cazul.O persoana de sex feminin face o operatie pentru un neo de san.Urmeaza pre si post operator chimioterapie.La 2 ani de la operatie cu medicatia pe care o lua starea clinica era excelenta.Nu existau metastaze iar marcherii tumorali erau negativi.I se propune a intra intr-un studiu dublu orb pentru un nou medicament .Accepta si semneaza.Urmeaza acel tratament timp de un an.Starea se inrautateste dupa 10 luni vizibil.Apar dureri ale coloanei vertebrale .Pacienta comunica medicului acest fapt .Medicul sustine ca noul medicament este eficace si trebuie luat in continuare. Marcherii tumorali devin pozitivi.La RMN se constata la un an aparitia de multiple metastaze vertebrale.Se abandoneaza studiul si se revine la vechea medicatie.Cum vedeti dvs.acest caz?Este culpa medicala, sau este evolutia naturala a maladiei?Era indreptatit medicul sa schimbe terapia care daduse rezultate in favoarea unui nou produs inca in studiu; situatie in care este posibil ca bolnava sa fi primit placebo?
Voi relata in cele ce urmeaza un caz recent intalnit. Situatie pe care asi caracteriza-o ca ,,dubitabila”. Este vorba de o persoana de sex feminin de 56 de ani ce a descoperit o formatiunie tumorala la sanul stang.S-a adresat oncologului care i-a recomandat efectuarea unei mamografii si a unei biopsii.Dupa citirea lamelor la laboratorul de anatomie patologica al Sp Judetean, dg de neoplasm a fost infirmat, stabilindu-se dg de adenom benign.Cu toate ca pacienta a fost asigurata de catre medicul oncolog ca nu are cancer, ea s-a adresat pentru confirmare unui prestigios institut oncologic din capitala. Dupa citirea lamelor i s-a reprecizat faptul ca nu este vorba de cancer.I s-a recomandat acesteia o simpla excizie chirurgicala a adenomului. Pacienta s-a adresat unui medic chirurg care a spitalizat-o.Anterior actului operator chirurgul i-a comunicat ca i se va efectua o excizie limitata conform recomandarii oncologice. Bolnava a semnat consimtamantul informat.Postoperator, cand s-a trezit din narcoza, pacientei i s-a comunicat ca i s-a efectuat o mamectomie totala.I s-a explicat ca intraoperator chirurgul ar fi gasit anumite elemente suspecte care l-au determinat sa practice cura radicala operatorie. Pacienta a dus la institutul oncologic din capitala biopsia prelevata intraoperator.Rezultatul a fost la fel de negativ d.p.d.v. oncologic ca si prima biopsie si in concordanta cu concluzia data postoperator de laboratorul de anatomie patologica al spitalului. Grav frustrata, persoana se percepe in prezent mutilata, cu feminitatea afectata. A dezvoltat secundar o depresie. Supun dezbaterii acest caz.A fost conduita chirurgicala potrivita?Este sau nu vorba de un malpraxis?
Stimate domnule Dr M Dragan,
Sunt intr-u totul de acord cu dumneavoastra ca o asemenea rubrica si-ar putea gasi locul in revistele medicale romanesti. Aviz amatorilor.
Referitor la ultimul caz prezentat, cred personal ca este vorba de malpraxis. A fost incalcat consimtamantul anterior operatiei care, in cazul unei suspiciuni de boala maligna ar fi trebuit sa fie efectuata in doi timpi, si dupa ce pacienta si-ar fi dat acordul.
Cu colegialitate,
Dr M Olaroiu-van den Heuvel
Stimata Doamna Doctor Mihaela Olaroiu
Apreciez mult ideile pe care le promovati si nobilul dvs scop.Noua romanilor din interior ne este foarte necesara confruntarea altruista cu moduri diferite de gandire si de comportare provenite din medii intelectuale unde bunele practici s-au validat social. Inca se simt sechelele unui popor complexat prin replierea de lunga durata pe sine insusi, care utilizeaza inca mecanisme de supracompensare, precum imprecarea, acuzele colective, exaltarea fals argumentata a unor calitati ades imaginar exagerate .Temperarea, modestia, asociate cu mai multa introspectie si cu mai putin mimetism necenzurat, ne-ar fi deosebit de utile in progresul general uman dar si in cel al profesiunii noastre atat de delicate.
Cu stima
Dr Mircea Dragan
Iata un exemplu de polipragmazie.Dg de Depresie.Tratament:1/ Tranxene 10mg 1tb/zi; Meprobamat 3tb/zi; Xanax 0,5 mg1tb /zi;Coaxil (Tianeptin) 12,5 mg 1tb/zi; Arketis(Paroxetin)20 mg 1tb/zi.Ce parere aveti?Poate deveni malpraxis?
Stimate domnule Dr M Dragan,
Nu stiu daca de la mine asteptati raspunsul, dar imi permit sa-mi spun parerea. Este cu siguranta un caz de bad-practice si incompententa. Sunt prescrise mai multe anxiolitice printre care meprobamatul care in Olanda nu se mai prescrie din cauza toxicitatii si a efectelor secundare iar combinatia cu restul poate fi subiect de discutie. Poate deveni Malpraxis daca pacientul are de suferit si depune o reclamatie.
Aici asemenea prescriptii nu vezi prea des, farmacistii sunt extrem de vigilenti si atrag atentia asupra interactiunilor medicamentoase, efectelor secundare si polifarmaciei. Primim de la ei telefoane, mailuri si scrisori in care ni se atrage atentia ca prescriptia nu este indicata si mai ales ne sfatuiesc ce alternative sa alegem.
Cu colegialitate.
Dr M Heuvel-Olaroiu
Multumesc pentru ca mi-ati raspuns.Mi-ar fi placut sa raspunda un medic ce practica in Romania.In fond dialogul este pentru medicii din tara.Este sigur o combinatia de rea practica.Intre malpracxis si badpractica nu prea exista echivalente lingvistitice in limba romana.Si acest subiect este unul interesant de abordat d.p.v.v. semantic. Revenind la subiect,trei anxiolitice in asociere au un efect potential foarte toxic prin potentare reciproca si prin capacitatea fiecaruia dintre acestea de a da adictie.Si mai rau, la ele se mai asociaza si doua antidepresive.Tianeptinul este certamente administrat sub doza terapeutica; 1 tb/zi in loc de 3 tb /zi , iar asocierea sa cu paroxetinul este total nerecomandata.Primul fiind stimulator de recaptare de serotonina , al doilea fiind un inhibitor de recaptare de serotonina.
Donmule Dragan sunt cat se poate de interesante comentariile domnieie voastre;dar ce te faci ca pacient,intr-un cabinet de psihiatrie,atunci cand povestesti niste fape reale prin care ai trecut si ti se pune diagnosticul de schizofrenie,si ti se da un tratament total necorespunzator care mai rau te zapaceste de cap?Bine,medicul respectiv a gresit,si dupa greseala acelui medic se iau toti ceilalti medici psihiatri.Domneavoastra v-ati gandit vreodata ce se poate intampla cu pacientul respectiv in urma unui diagnostic gresit si a unui tratament dat dupa ureche?
Stimata Doamna.
In cele ce urmeaza voi incerca sa va raspund, urmand firul logicii topicului dvs. Din el se desprind cateva idei:
1/afirmatia dvs:,,dar ce te faci ca pacient,intr-un cabinet de psihiatrie,atunci cand povestesti niste fape reale prin care ai trecut ”.
Raspuns.Pana aici nimic rau nu s-a intamplat cu dvs.Ati experimentat niste evenimente cu caracter personal si acestea v-au marcat intr-un anume fel.Atat de mult incat le-ati considerat (cred eu ) ori patologice , ori cauzatoare de disstres pentru dvs. In ocurenta ati cerut sfatul, sau sprijinul medicului de specialitate. Acest fenomen este direct cauzal(cauza -efect) si reprezinta unul dintre principiile filozofice dupa care umanitatea se ghideaza in toate stiintele de la Leibniz incoace, inclusiv in cea medicala.
2/Imediat urmatoarea afirmatie a dvs este:,,si ti se pune diagnosticul de schizofrenie”.Din nefericire textul dvs nu explica cum de la un fapt real petrecut s-a ajuns la acest diagnostic.Dvs sunteti laconica pe text si nu pot sa va inteleg intrinsec.
Totusi…voi incerca sa va expun un punct de vedere care se bazeaza pe principiul Fenomenologiei(doctrina filosofica empirica introdusa de psihiatrul si de filosoful Jasper).Conform acestui principiu orice fapt (traire) psihica este obiectiva; exista pentru subiectul care o experimenteaza.Ea insa fiind neexperimentata de celalalt; in cazul nostru de catre psihiatrul caruia dvs.v-ati confesat; aceasta devine subiectiva si uneori putin credibila de catre celalalt.Este cazul iluziilor fiziologie, a iluziilor provocate de stari afective particulare (limita), sau chiar al halucinatiilor.In aceste cazuri un psihiatru dupa ce asculta trebuie sa cerceteze cu intrebari ajutatoare pacientul si sa supuna apoi cenzurii sale logice faptele.Aceste fapte se pot obiectiva si pentru pacient si pentru sine si pentru altii in scopul de a discerne daca este vorba de o traire psihologica( normala), sau nu.Atunci fiind vorba de o traire patologica.
Trebuie sa va transmit CU INSISTENTA faptul ca diagnosticul de shizofrenie in practica curenta mondiala nu se pune decat dupa 6(sase) luni de evolutie a simptomelor acestei afectiuni.Este nevoie de rabdare si de multa atentie intrucat exista foarte multe situatii in care exista simptome care sunt identice cu cele din schizofrenie dar care se remit(sterg) rapid , uneori fara nici o medicatie; nelasand nici o urma.Ex.Tulburarea schizofreniforma, Tulburarea indusa, Tulburarea acuta de stres…
3/Urmatorea dvs afirmatie legata de cea de a doua:,,si ti se da un tratament total necorespunzator care mai rau te zapaceste de cap?”
Aici pot functiona ipotetic alternative:
I-Ori diagnosticul de schizofrenie nu a fost cel corect si atunci tratamentul acordat a cauzat simptome adverse nedorite
II- ori diagosticul a fost corect dar medicatia nu a fost cea adecvata;ori ca
molecula ori ca doza( prea mare , sau prea mica)
III- ori si diagnosticul si medicatia au fost corecte dar pacientul nu a avut rabdare ca terapia sa isi faca efectul.Este de stiut ca la inceputul terapiei cu antipsihotice pacientii cu schizofrenie sau cu alte afectiuni din acest spectru nu au constiita bolii.Medicamentele acestea le modifica perceptia despre lume si atunci ei considera ca au fost lezati de catre medic si de catre medicamente.Este vorba de ceeace Freud numea,,mecanismul proiectiei”Adica sa dam vina pe altcineva din afara noastra; este vorba de
o aparare inconstienta ca si altele precum deplasarea, introiectia, somatizarea…
4/Mai departe afirmati:,,medicul respectiv a gresit,si dupa greseala acelui medic se iau toti ceilalti medici psihiatri”
Aici din nefericire pentru profesionistii nostri faptul pare ca se intampla destul de curent.Este o contaminare cu idei.Este vorba de o functionare la limita de jos a functiilor cognitive ale acestor colegi care preiau in bloc si fara a discrimina ei singuri intre adevar si neadevar diagnosticul stabilit de alti confrati.Mai ales atunci cand primul care pune diagnosticul este o persoana cu mare autoritate profesionala in sistem:prof.Universitar, medic reputat, etc. Dar trebuie sa stiti ca acest mecanism functioneaza la toate nivelele si in toate specialitatile medicale.Un mod normal de abordare ar fi ca fiecare medic daca are calificarea si stiinta si experienta necesare sa stabileasca singur si sa raspunda singur de propriile lui diagnostice si tratamente.Lucrul pare insa d.p.d.v. practic, iluzoriu pentru toata planeta noastra.Suntem oameni si suntem supusi cu totii erorii prin natura nostra .
5/Ultimul paragraf:,,Domneavoastra v-ati gandit vreodata ce se poate intampla cu pacientul respectiv in urma unui diagnostic gresit si a unui tratament dat dupa ureche?” La el nu am comentarii .
Sigur ca da!Mai mult decat am gandit.Am trait si traiesc alaturi cu pacientii pe care ii ingrijesc dramele lor.Sigur ca nu la nivel de ,,Burning-out”sindrom care este fatal prin disstres medicilor mult prea mult implicati afectiv.Dar sigur ca da!Compatimesc uman alaturi cu ei si cu suferinta lor.Asa cred ca fac toti medicii din intreaga lume inclusiv din tara noastra.
Cu stima si mult curaj!
D-le doctor,imi cer scuze daca am parut laconica,dar dati-mi voie sa fac o remarca la paragraful2.Remarca care consider ca are insemnatatea ei.M-am prezentat din proprie initiativa la medic constienta fiind de anormalitatea manifestarilor mele,dar si cu incapacitate proprie de a ma exprima foarte clar.
In ceea ce priveste tratamentul_au fost de fapt mai multe care mi-au creat o confuzie mintala si mai mare ca dupa cateva luni deja incepeam sa debitez prostii ,de care daca ma intrebati nu-mi mai aduc aminte.Habar nu am ce am mai putut spune.
@Andrei Mirela
Stimata D-na sau D-ra.
Din noul text ,, simt” ca aveti un alt tonus afectiv.Ma insel oare?
Faptul ca va faceti si un ,,mea culpa” este deosebit de important ptr.dumneavoastra.
Afirmatia facuta acum de dvs. deculpabilizeaza, cel putin partial, medicul care a eliberat primul tratament. El s-a lasat inselat de ,, alexitimia” dvs.
Sa ma explic.
Alexitimia este un sindrom, cu origine inconstienta, dar care are radacini si in psihoeducatia persoanei si in social.Este vorba de incapacitatea subiectului de a-si descrie (pentru ceilalti) obiectiv simptomele pe care le experimenteaza.
Este vorba de acea obiectivitate-subiectiva despre care am vorbit
in topicul anterior.
Mai simplu spus.Persoana nu poate verbaliza ceeace simte, ce traieste, ce emotii are.In aceste conditii el distorsioneaza mesajul catre ceilalti , inclusiv catre medici.Ceilalti preiau mesaju drept corect (chiar daca el este distorsionat) si il sanctioneaza ca atare; adica corect; nu distorsionat cum este el defapt.
Daca imi permiteti o recomandare:consultati un alt psihiatru .Total independent.NU!vorbiti de faptul ca ati fost diagnosticata de alti medici.Nu vorbiti de tratamente.Nu faceti decat un singur lucru:prezentati in mod cronologic si cat mai obiectiv cu putinta ce trairi ati experimentat si cum au evoluat ele.NU incepeti cu ce diagnostic v-au dat alti medici.Spuneti la inceput ca nu v-a evaluat nimeni si ca solicitati o evaluare obiectiva.
Succes.
Dl Dragan nu credeti ca este si de datoria medicului psihiatru sa puna cat mai multe intrebari,mai ales cand insasi intamplarile pe care le-am relatat au fost luate de medicul respectiv ca fiind total anormale si distorsionate iar in ceea ce priveste recomandarea dvs de a consulta alt medic si de a nu spune ce diagnostic mi s-a pus nu o pot lua in considerare deoarece voi fi intrebata si va trebui sa spun;de fapt lucrul acesta l-am si facut si mi s-a spus ca nu-si poate contrazice colegul.D-le dragan cred ca glumiti sau nu va dati seama ce spuneti
Redecodific ptr.dvs.
1. Dl Dragan nu credeti ca este si de datoria medicului psihiatru sa puna cat mai multe intrebari;Raspuns: DA!
2.mai ales cand insasi intamplarile pe care le-am relatat au fost luate de medicul respectiv ca fiind total anormale si distorsionate :
Raspuns:Afirmatie imposibil de verificat.
3.iar in ceea ce priveste recomandarea dvs de a consulta alt medic si de a nu spune ce diagnostic mi s-a pus nu o pot lua in considerare deoarece voi fi intrebata si va trebui sa spun;
Raspuns: nu sunt de acord.Unde este secretul medical , unde este inteligenta emotionala…?
Nu trebuie sa spunem medicilor ce diagnostice am primit de la alti medici. In acest fel ii impiedicam sa ,, copieze ” diagnosticele si terapiile.
Va sugerez sa nu va mai justificati, acuzand.
Poate intelegeti mecanismul: ,, ton inconscient est a moi”Sintagma psihanalitica ce va va ajuta sa progresati.(citat din Jaques Lacan)
Dr MD psihiatru
Permiteti-mi ca la punctul 3 sa va cer sa fiti putin mai explicit pentu a intelege ceea ce vreti sa spuneti.
D-le dragan nu ma justific acuzand dar trauma prin care am trecut s-a intamplat cu mult timp in urma iar eu va trebui sa justific multe inclusiv faptul ca eu insami am tendinta sa dau o interpretare aiurea anumitor manifestari pe care le am.Insasi diagnosticul pe care il am este o obsesie pentru mine si nu face altceva decat sa-mi agraveze starea psihica.Eu nu doresc decat o schimbare de diagnostic si un tratament corespunzator.