În cele mai multe centre de infertilitate din lume embrionii/ ovulele umane pentru IVF (fertilizare în vitro) se conserva prin metode de congelare, “slow-cooling”. Pe lângă aceasta s-a introdus în câteva centre din lume o altă metodă de prezevare a embrionilor/ ovulelor umane, şi anume vitrificarea. Pentru reproducţia în vitro a animalelor există de mai mult timp protocoale de vitrificare iar embrionii din bănci se prezerva prin această metodă. Aşa s-a observat că embrionii vitrificaţi sunt mult mai viabili şi mai integri decât cei conservaţi prin “slow-cooling” şi se pot păstra timp îndelungat.
Vitrificarea ovulelor/ embrionilor umani se afla încă în faza experimentală şi nu există suficiente studii care să ateste cu certitudine avantajele faţă de alte metode. Până acum s-au născut din ovule vitrificate în jur de 28 de copii la termen la care nu s-au constatat devieri de la normal. Prin IVF cu embrioni vitrificaţi s-au născut în jur de 151 de copii, dintre care 20% prematuri iar la un copil din sarcina gemelară s-au constatat malformaţii.
În Olanda, cel puţin până acum, vitrificarea a fost folosită la indicaţia medicului, pentru prezervarea de ovule/ embrioni, de exemplu de la femeile cu cancer, ce trebuie să urmeze chimioterapie, şi care doresc să aibă copii. Dar de curând Asociaţia Ginecologilor şi a Embriologilor Olandezi a prezentat în Parlament un nou punct de vedere: vitrificarea ovulelor/ embrionilor umani trebuie să fie permisă şi femeilor sănătoase şi să nu existe o limită de vârstă. Maternitatea întârziată este deja o problemă în societatea olandeză unde vârsta medie la care femeile au primul copil este cea mai ridicată din lume şi anume 29,4 ani. Emanciparea femeilor, dornice mai întâi să se afirme, să facă cariera, să trăiască liber, să aibă o casă, etc. au făcut ca femeile cu studii superioare să aibă primul copil după vârsta de 35 de ani.
Vitrificarea embrionilor din raţiuni “sociale” şi nu “medicale” nu ar face, în opinia unora, decât să adâncească această problemă, să crească rata infertilităţii şi a problemelor ce decurg de aici. După alţii, deşi trăim din ce în ce mai mult, viaţa femeii în societatea modernă este la fel de scurtă şi între 20 şi 35 de ani o femei trebuie să facă studii şi cariera, să-şi facă un rost, să găsească un partener/ soţ şi să aibă copii. Ca urmare, o femeie, dacă astăzi este posibil – din cauza tehnologiilor avansate – de ce să nu aibă dreptul să hotărască când vrea să aibă primul copil?
Vitrificarea ovulelor/ embrionilor la cerere este considerată “medicină de lux” şi încă un pas spre crearea artificială a vieţii şi a declanşat o dezbatere la toate nivele societăţii olandeze. Congelarea ovulelor/ embrionilor este permisă în alte ţări ale UE, de exemplu în Belgia, la femeile până la 40 de ani şi costă în jur de 3000 de euro.
PS. Una dintre cele mai sugestive explicaţii a cuvântului “vitrificare” a fost dată de Nichita Stănescu (născut pe 31 martie 1933), poet, scriitor şi eseist roman, laureat al premiului Herder şi nominalizat în 1980 la Premiul Nobel pentru Literatură. În volumul de poezii Belgradul în cinci prieteni publicat în 1969, poezia Vitrificare are ca prim vers: “A început să se vadă prin tine…”. Nichita Stănescu a decedat pe 13 decembrie 1983 în Spitalul Fundeni din Bucureşti.
