În societatea modernă medicalizarea începutului şi a sfârşitului vieţii (naşterea şi moartea) este din ce în ce mai folosită. Omului modern îi este din ce în mai mult teamă de suferinţă şi/sau de durere şi întrebuinţează din plin libertatea de alegere.

Un eveniment natural şi unic din viaţa unei femei este naşterea. Olanda este recunoscută internaţional pentru tradiţia de a naşte acasă, sub supravegherea unei moaşe şi/sau a unui medic de familie şi fără administrare de analgezice (dacă nu există indicaţie medicală). Dacă, în 1953, 78% dintre femei năşteau acasă, astăzi doar în jur de 29% dintre ele fac acest lucru. Majoritatea femeilor prefera să nască în spital, sub supravegherea unui ginecolog şi să primească medicaţie analgetica. În urmă cu 10 ani doar într-o treime din naşterile supravegheate de un ginecolog se efectua anestezie epidurala, astăzi cam în jumătate din naşterile normale se foloseşte o formă sau alta de analgezie.

Cea mai efectivă şi populară metodă de reducere a durerii la naştere este anestezia epidurala. Cu toate acestea ea este mai puţin cost-eficienta, deoarece conform standardelor olandeze, se poate efectua şi supraveghea, numai de către un anestezist, prezent în cele mai multe spitale doar pe timpul zilei (anestezie-reanimare este încă o specialitate deficitară). Poate din acest motiv se apelează din ce în ce mai mult la anestezia intravenoasa – cu “pompa de morfină” – şi la anestezia prin inhalare.

Cu “pompa de morfină”, gravidă în travaliu poate decide singură când are nevoie de calmarea durerii şi cu o simplă apăsare pe buton îşi poate administra un bolus de Remifentanil. Conform studiilor, Remifentanil este mai degrabă un analgezic moderat ca efect (mai efectiv decât Petidina intramuscular dar mai puţin efectiv decât anestezia epidurala) şi are ca efecte secundare frecvent întâlnite sedare şi greţuri. Întrebuinţarea acestui preparat solicita prezenţa unui medic competent (mulţi ginecologi au puţină experienţă cu “opiatele”), de preferat un anestezist, şi a aparaturii de resuscitare în cazul apariţiei insuficientei respiratorii/cardiace în urma administrării necontrolate.

Inhalaţia prin masca de gaz ilariant (oxid de azot în amestec cu O2) reduce durerile la naştere, crează bună dispoziţie şi nu trebuie administrat sub supraveghere medicală. În Olanda folosirea acestui gaz a căzut în dizgraţie din 2005, în urma unui incident (avorturi şi naşteri de copii cu malformaţii la personalul care a administrat frecvent gazul). Dar din cauza cost-eficientei crescute şi a efectelor secundare mult mai reduse decât administrarea medicamentelor epidural, im sau iv, asociaţia moaşelor doreşte să reintroducă folosirea pe scară largă a gazului ilariant în travaliu. Se pare că o bună ventilaţie ar reduce considerabil efectele secundare.

Gazul ilariant a fost descoperit în 1776 dar a fost folosit zeci de ani mai târziu de către Humphry Davy de la Institutul Pneumatic din Bristol, unde se experimenta întrebuinţarea terapeutică a gazelor. În scurt timp gazul va deveni popular în lumea artistică şi va fi una dintre atracţiile la bâlciuri pentru a produce bună dispoziţie. Mai târziu el va fi folosit de stomatologi şi chirurgi pentru anestezie, în diverse amestecuri.

PS. În afară de o naştere fără dureri, femeile mai pot alege şi unde sau cum să nască. Moaşele şi maternităţile oferă o gamă largă de “aranjamente”. “Apă, muzică, masaj şi un aparat TENS (neurostimulare electrică transcutana) ” este una dintre posibilităţi. Pentru naşterea acasă în cadă se plăteşte suplimentar moaşei 50 de euro, iar cadă… se poate închiria. Se mai poate naşte pe un scaun de bar, pe o minge… etc.