Schimbările şi inovaţiile din sistemele de sănătate au crescut controlul asupra morbidităţii şi mortalităţii dar în acelaşi timp tind să destabilizeze delicată balanţă a medicinii care oscilează între ştiinţă (tehnică) şi artă. Latura umană a medicinii este ameninţată de progresul tehnologiei şi, în acest context, persoanele dependente de serviciile medicale sunt cele mai ameninţate să-şi piardă demnitatea şi autonomia. Dezumanizarea progresivă a serviciilor medico-sociale este unul dintre rezultatele dezvoltării tehnologice şi a fost semnalată peste tot în lume şi mai ales în legătură cu populaţia vârstnică.

“All human beings are born free and equal în dignity and rights” stipulează primul articol al Declaraţiei Universale a Omului adoptată de ONU la 10 decembrie din 1948. Cu toate acestea, demnitate – în contextul diferitelor comunităţi naţionale şi culturale – rămâne un cuvânt dificil de înţeles mai ales pentru oamenii obişnuiţi.

Dacă în filozofie şi politica termenul demnitate se foloseşte de mult timp, în medicina modernă, demnitatea a devenit un subiect de discuţie pentru medici şi cercetători abia din secolul al XX-lea. În iunie 1964 World Medical Association stipula în articolul 11 al Declaraţiei de la Helsinki: “este de datoria medicului care participă la cercetări medicale să protejeze viaţa, sănătatea, demnitatea, integritatea, dreptul la autodeterminare, intimitate şi confidenţialitatea asupra informaţiilor cu caracter personal a subiecţilor cercetaţi”. Consiliul Europei invoca demnitatea în efortul de a guverna asupra progreselor din medicină şi biologie. Pe 4 aprilie 1997 se aprobă în Orviedo Convenţia pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Demnitate a Fiinţei Umane în legătură cu Aplicaţiile din Medicină şi Biologie. Un an mai târziu UNESCO menţiona demnitatea în Declaraţia despre Genomunlui Uman şi Drepturile Omului.

Respectarea demnităţii în acordarea îngrijirilor medicale este recunoscută de toţi profesioniştii din sănătate şi cu toate acestea nu este întotdeauna uşor de pus în practică. Pentru a creşte vigilenţa şi competenţă profesioniştilor de a avea grijă de pacienţi fără a le afecta demnitatea au fost efectuate mai multe proiecte la nivel european şi s-a invocat nevoia includerea explicită a acestui subiect în curiculele de educaţie medicală iniţială şi continuă.

Unul dintre pionierii (re) introducerii demnităţii în îngrijire este Harvey Max Chochinov, profesor de psihiatrie la Universitatea din Manitoba şi director al Departamentului de cercetare în îngrijiri paliative de la CancerCare Manitoba, Canada. El a efectuat în premieră numeroase cercetări despre dimensiunile psihosociale, existenţiale şi spirituale ale îngrijirii paliative şi de la sfârşitul vieţii la cei afectaţi de cancer. În reviste medicale prestigioase a publicat numeroase articole despre aspectele demnităţii în îngrijire şi a elaborat:

• Un model cu dimensiunile demnităţii în îngrijire (“Dignity Model” 2002), un protocol de tratament (“Dignity Therapy Question Protocol” 2004);
• ABCD-ul conservării demnităţii în îngrijire 2007 (A = atitude-atitudine; B = behaviour-comportament; C = compassion-compasiune; D = dialogue-dialog);
• “Patient Dignity Question” 2007 (“Ce ar trebui să ştiu despre dumneavoastră că persoană pentru a vă îngriji cât mai bine posibil?”);
• Un inventar al demnităţii (“Patient Dignity Inventory” 2008).

Aceste “instrumente” uşor de memorat pot fi folosite cu uşurinţă de către profesioniştii din sănătate pentru a-şi păstra şi îmbunătăţi abilitatea de a respecta demnitatea pacienţilor pe care îi îngrijesc, cât şi pentru “terapia demnităţii”.

La conferinţa Dignity for the frail old (2-5/10/2010, Bergen, Norvegia), prof dr H.M.Chochinov a pledat – într-o expunere de excepţie – pentru importanţa respectării demnităţii în îngrijire a celui mai vulnerabil grup de pacienţi, persoanele în vârstă, fragile (cu multimorbiditate şi disabilităţi, în mare măsură dependenţi de îngrijire continuă, în mai mică măsură apţi de a-şi exercita şi apăra drepturile, inclusiv demnitatea).

PS. Pe 20 octombrie este Global Dignity Day 2010, un moment să ne aducem aminte ce este demnitatea şi cât de uşor poate fi lezata. A avea grijă de cineva poate fi o plăcere şi o povară, un privilegiu şi o datorie, cu tot ce poate decurge de aici.