De cateva luni de zile stirile in jurul concediilor medicale umplu paginile romanesti de stiri. Pacientii sunt controlati cu politia, medicii sunt controlati de inspectori si sanctionati, etc. Inca odata imaginea medicului din Romania are de suferit deoarece de ani de zile eliberarea concediilor medicale/ certificarea starii de boala a unui angajat sunt sursa ilicita de venituri pentru personalul medical.

Medicii olandezi, si cu siguranta si din multe alt tari, nu elibereaza “concedii medicale”, ci se ocupa doar de diagnosticul si tratamentul angajatilor bolnavi. Un exemplu concret despre ce trebuie eu sa fac daca ma imbolnavesc:

• la angajare am primit o brosura cu instructiuni despre ce trebuie sa fac intr-o asemenea situatie, unde, in cat timp, cui trebuie sa anunt/ sa telefonez si unde trebuie sa ma prezint;
• daca m-am imbolnavit, sunt obligata sa anunt in termen de 24 de ore institutia unde lucrez dupa care decid daca sa ma prezint sau nu la medicul de familie. Pentru un simplu guturai de sezon, o persoana se poate trata si singura, si dupa cateva zile de repaus isi poate relua activitatea;
• daca dupa 7 zile nu sunt capabila sa lucrez, am obligatia sa ma programez la medicul de intreprindere al institutiei, cu care discut despre boala sau despre: motivul pentru care sunt in incapacitate de munca, de cat ar fi nevoie sa ma refac/ cam cand cred ca voi relua activitatea, de ce sprijin am nevoie din partea institutiei, sau a lui, ca profesionist, programarea la controale ulterioare face-to-face sau prin telefon… De mentionat ca “medicul de intreprindere” olandez nu trateaza pacientii, ii indruma, ii sfatuieste si mediaza reluarea activitatii intre pacient si angjator;
• daca motivele pentru care nu pot lucra sunt datorate locului de munca, conflictelor cu colegii, s.a., atunci problema incapacitatii de munca se dicuta cu reprezentatii angajatorului, ai serviciului de personal;
• medicul de familie este cel care are evidenta datelor medicale legate de episodul de boala si numai cu acordul meu le poate transmite si altora, cum ar fi medicul de intreprindere. Angajatorul, care are tot interesul ca o persoana bolnava sa inceapa lucrul cat mai repede, acorda tot sprijinul de care este in stare (poate: plati tratamente – psiholog, fizio/ ergoterapeut…, facilita prin medicul de intreprindere anumite consulturi, oferi temporar sau definitiv un alt loc de munca…).

Angajatorul are pe langa obligatii si dreptul de a controla daca angajatul care se declara bolnav nu este un simulant, daca se ocupa sa se ingrijeasca sa devina cat mai repede apt de munca (se prezinte in timp util la medicul de familie si la cel de intreprindere, isi face tratamentul), daca nu cumva lucreaza in perioada cand s-a declarat bolnav, si unde este de gasit pe timpul zilei. In acest sens, functionari de la serviciul de personal (si nu politia) pot face controale inopinate la domiciliul declarat pe perioada de boala sau telefonic, ceea ce se intimpla foarte rar deoarece se merge pe incredere si pe corectitudine de ambele parti.

In tot acest proces medicul de famile sau specialist nu au decat o singura grija: sa vindece pacientul cat mai repede si de preferat fara sechele. Ei pot face prognoze despre cat va dura incapacitatea de munca si le pot discuta cu pacientul si/ sau cu medicul de intreprindere. Dar, tinanad cont de faptul cat de greu este uneori sa definesti cu precizie ca cineva pe care l-ai vazut poate o singura data este apt de munca in 3 zile sau in 3 luni, cel care hotaraste cand sa inceapa lucrul este pacientul impreuna cu angajatorul, si nu medicul curant printr-un certificat medical…

PS. Scandalul legat de concediile medicale in Romania se poate rezolva simplu prin sistarea dreptului medicilor de a elibera concedii medicale pentru salariatii bolnavi. In opinia mea medicii romani ar trebui sa aiba curajul, demnitatea si inteleptiunea sa renunte “in corpore” la eliberarea certificatelor medicale chiar daca le vor fi afectate veniturile. In acest fel, medicii ar scapa de birocratia eliberarii, inregistrarii… si de umilinta controalelor si s-ar sterge una dintre petele cu care le este improscata imaginea. Odata cu disparitia birocratiei in jurul concediilor medicale s-ar face economii la bugetul sanitar iar inspectia ar avea timp sa se ocupe de lucruri mai importante, cum ar fi rescpetarea masurilor de preventie a infectiilor intraspitalicesti…

Certificarea, controlul si sanctionarea unui angajat bolnav este problema angajatorului, medicul curant are sarcina de a diagnostica si trata persoana bolnava cum considera mai bine si cat timp este necesar fara a fi obligat sa dovedeasca acest lucru printr-un certificate, doar printr-o corecta inregistrare a datelor in dosarul medical. Discutiile pe marginea subiectului “concedii medicale” nu fac decat sa distraga atentia tuturor de la problemele mult mai grave cu care se confrunta sistemul medical romanesc: subfinatarea, lipsa de personal, de management competent, de viziune si de motivatie pentru reforma.