Din cele 7-8.000 de cazuri de reanimare/pe an ce au loc in afara spitalelor in Olanda, supravietuirea este de 10%. Daca dupa inceperea reanimarii s-a folosit si defibrilatorul, sansa de supravietuire creste considerabil, 90% in primul minut, dupa care scade cu 10% pentru fiecare minut de intirziere (de exemplu daca defibrilatorul s-a folosit la 3 minute de la declansarea stopului cardio-respirator, sansa de supravietuire este de 70-75%). Ambulanta trebuie sa ajunga in maximun 15 minute de la primirea apelului si sa fie echipata astfel incat sa poata incepe imediat reanimarea specializata.
Cei 50 de fabricanti olandezi de defribilatoare le produc intr-o gama variata, de la cele obijnuite pana la cele speciale (rezistente la apa si socuri, cu baterii durabile -7 ani, prevazute cu aparate de inregistrare pe timpul folosirii sau care vorbesc/instruiesc pas cu pas utilizatorul). In curand fiecare institutie oalndeza va fi obligata sa aiba un defibrilitor (prescurtarea AED) in dotare si personal instruit sa-l foloseasca si sa cunoasca reanimarea de baza. Oricum personalul medical trebuie sa participe cu o anumita frecventa la cursurile de reanimare – pentru a-si improspata cunostiintele – indiferent de tipul institutiei medicale unde lucreaza. In prezent, exista defibrilatoare in magazine, stadioane, institutii, locuri de distractie sau pur si simplu pe strada (fiecare primarie are personal instruit: un grup de cetateni care stiu locul de pe strada si codul dulapului unde este AED-ul, care in caz de nevoie primesc –in acelasi timp- un SMS de la serviciul de urgenta 112, si, daca sunt in apropiere si disponibili, se deplaseaza la locul incidentului si acorda primul ajutor).
AED se gaseste de cumparat pentru uz personal iar de exemplu in USA este oferit pentru folosire la domiciliu pacientilor cu o anumita patologie si iminenta de stop cardio-respirator. Ca urmare a rezultatelor din cercetare, tehnica reanimarii de baza se schimba periodic, cam la fiecare cinci ani si devine din ce in ce mai accesibila persoanelor obijnuite. Se aude ca la congresul de profil din acest an se va schimba din nou si anume se va renunta la respiratia “gura la gura”.
PS. Reanimarea de baza ar trebui cunoscuta de toata lumea la fel si folosirea defibrilatorului. Pe internet exista suficiente informatii (materiale scrise: colante, postere…) precum si cursuri on-line. Cu toate acestea exista mari diferente intre tarile europene privitor la cat de instruita este populatia in tehnica reanimarii. Astfel, doar 2% dintre olandezi au urmat odata acest curs in comparatie cu 80% dintre austrieci si 95% dintre norvegieni. In unele tari acest curs este obligatoriu de urmat de catre cei care solicita un permis de conducere sau urmeaza anumite forme de invatamant.
Conform unor studii, medicii ar trebui nu numai sa stapaneasca tehnica reanimarii dar sa si indraznesca sa o aplice la momentul potrivit. In ultimii 10 ani am urmat 3 cursuri de o zi in tehnica reanimarii cu defibrilator si inca nu am reanimat pe nimeni; cred ca as indrazni sa o fac dar nu sunt sigura cu cata acuratete avand in vedere cat de simplu pare totul…sau poate tocmai de aceea.
