După o statistică OMS din 2008, 35% din populaţia globului avea greutate excesivă (BMI 25.0-30.0 kg/mpatrat) şi 12% dintre adulţi erau obezi (BMI = sau > 35.0); aşa cum se ştie pacienţii supraponderali/obezi au şanse sporite de a dezvolta diabet zaharat, boli cardiovasculare, cancer şi artroze. În prevenirea şi managementul supraponderalităţii şi obezităţii un rol important revine medicului de familie, mai ales în sistemele de sănătate unde îndeplineşte rolul de gatekeeper, cum ar fi cel olandez.

La începutul acestui au fost publicate rezultatele unei anchete completate de 307 de medici de familie (MF) olandezi despre managementul supraponderalităţii/obezităţii la nivelul asistenţei primare şi factorii care îl influenţează. Ancheta, distribuită iniţial la 800 de MF, a conţinut 29 de itemi şi s-a bazat pe Standardul Naţional de Obezitate al MF. Rezultatele au arătat că:

• Peste 80% dintre MF consideră managementul supraponderalităţii ca făcând parte dintre responsabilităţile ce le revin;
• MF se implică mai puţin în prevenţia primară a supraponderalităţii/obezităţii, aşa cum a fost deja observat în alte studii; ei intervin de obicei prea târziu, când este vorba de greutate ponderală excesivă;
• 1/2 dintre pacienţi sunt trimişi la dietetician sau li se recomandă măsuri dietetice;
• MF în vârstă de sub 48 de ani discută mai puţin cu pacienţii lor despre prevenţia şi managementul greutăţii corporale excesive;
• MF care sunt supraponderali sau obezi nu îşi exercită rolul de model pe care ar trebui să îl aibă orice medic; ei nu sunt convin şi/sau nu cred în eficacitatea tratamentului supraponderalităţii/obezităţii şi de aceea se implică mai puţin în prevenţia şi managementul lor;
• MF care sunt convinşi că managementul greutăţii corporale excesive este o parte importantă a activităţii lor, discută mult mai frecvent aceste aspecte cu pacienţii;
• Doar 1/2 dintre MF trimit pacienţii supraponderali/obezi la dietetician şi discută cu ei managementul conform standardului MF;
• MF invocă lipsa de timp ca cea mai frecventă scuză pentru a nu discuta despre supraponderalitate/obezitate cu pacienţii la risc;
• Lipsa de motivaţie a pacienţilor este considerat de MF că principalul factor de nereuşită în reducerea greutăţii corporale;
• MF consideră că programele de educaţie ar trebui să ţină mai mult cont de cât de important este să se discute cu pacienţii supraponderali/obezi despre utilizarea medicamentelor, problemele psihosociale şi factorii ambientali, cu scopul de a reduce greutate corporală;

*BMC Obesity 2014,1:2 http://www.biomedcentral.com/2052-9538/1/2