Ebola sau febra hemoragică, o boală virotică contagioasă descoperită (relativ recent) în Africa, s-ar putea răspândi şi pe alte continente, se tem reprezentanţii organizaţiilor mondiale din sănătate. Ultima epidemie declanşată din martie ac în vestul Africii (Guineea, Liberia, Sierra Leone, Nigeria) a făcut aproape 1000 de victime, peste 1500 de persoane sunt infectate şi sfârşitul ei încă nu se întrevede.
Virusul ebola (EV) este un virus ARN, filamentar ce aparţine familiei Filoviridae, ordinul Mononegavirales şi are cinci specii diferite, după locul descoperirii: EV Zair (azi Republica Democrată Congo), EV Sudan, EV Reston (UŞA), EV Coasta de Fildeş, EV Bundibugyo (Uganda). Cel mai important rezervor natural ar fi liliecii şi transmiterea de la aceştia la om ar fi foarte rară. Dar resturile fructelor consumate de ei ar infecta alte animale, cum ar fi antilopele şi gorilele şi chiar omul. EV a mai fost identificat la rozătoarele mici, mamiferele insectivorele, marsupiale, primate. Contactul şi consumul de carne de la animale salbatice din zona ecuatorială (sau bush meat; de ex liliecii sunt consumaţi sub formă de supă, afumaţi sau la grătar) sunt considerate cel mai frecvente moduri de transmitere a EV la om.
EV a fost semnalat în 1976 de microbiologul belgian Peter Piot după ce examinat sângele provenit de la o călugăriţă belgiană ce s-a îmbolnăvit în timp ce îngrijea bolnavii unei epidemii necunoscute declanşată în satul Yambuku (Zair). Astfel el a fost izbit de asemănarea cu virusul Marburg, care în 1967 a cauzat febra hemoragică la 31 de persoane din oraşele Marburg, Frankfurt şi Belgrad, după infectarea personalului dintr-un laborator, în timp ce făceau experimente cu maimuţe infectate provenite din Uganda. Între timp călugăriţa a decedat ceea ce l-a determinat pe medicul belgian să se ducă împreună cu o echipă în Yambuku şi să să încerce să găsească o explicaţie pentru acea epidemie. Aşa s-a descoperit că boală ucigătoare în cele mai multe cazuri se transmitea prin contact cu secreţiile celor bolnavi şi a celor decedaţi şi prin folosirea acelor nesterilizate de la un pacient la altul. După luarea măsurilor de izolare a bolnavilor şi contactelor acestora, epidemia s-a stins şi s-a soldat cu vreo 300 de victime. Virusul a fost catalogat şi a primit numele râului din apropiere, Ebola.
Perioada de incubaţie a bolii este între 2 şi 21 zile. Simptomele de început sunt similare celor gripale: oboseală, febră, durei de cap, musculare, articulare şi abdominale. Manifestările cutanate sub formă de rash maculopapular apar în jumătate de cazuri. Frecvent apar vărsături şi diaree. Hemoragiile interne (hematemeză, rectoragie, epistaxis, etc) sau externe (petesii, purpură, echimoze, hematoame la locul de injecţie) sunt de obicei semne de prognostic sumbru. Diagnosticul diferenţial este dificil mai ales în faza de debut, când simptomele pot fi similare celor din malarie, febra Dengue sau alte sindroame febrile frecvent întâlnite în zona tropicală. Prevenţia – mai ales schimbarea comportamentului alimentar – şi carantină pot fi de mare ajutor deoarece nu există tratament etiologic şi nici vaccin. Tratamentul este simptomatic iar rata mortalităţii este de peste 50%, uneori 90%.
PS. Noua epidemie de Ebola este un fapt şi teama de răspândire necontrolată a atras atenţia opiniei publice dar şi critici că se acordă prea multă atenţie şi fonduri. Asta dacă ar fi numai să ne gândim la epidemia de pojar care a făcut numai în 2012 peste 120.000 de victime, deşi există vaccin eficient şi programe de vaccinare.
Foto: Wikipedia
