La vârstnici AINS sunt prescrise în general pentru osteoartroza, poliartrită reumatoidă şi durere de diferite cauze, printre care cea datorată neoplasmelor. Protocoalele recomandă prudenţă în prescrierea lor din cauza interacţiunilor medicamentoase şi efectelor adverse, dintre care, hemoragiile gastrointestinale şi perforaţiile sunt cauze frecvente de deces mai ales la vârstnicii fragili. De aceea este indicată gastroprotectie la cei cu ulcer sau hemoragie digestivă în antecedente, vârstă > 60 ani – în unele protocoale > 75 de ani , doză ridicată de AINS, întrebuinţarea concomitentă de corticosteroizi sau anticoagulante.
De curând Ephor (Centrul olandez de expertiză pentru farmacoterapia la vârstnicii fragili) a publicat un raport despre utilizarea AINS la vârstnicul fragil (recomand acest raport celor care ştiu limba olandeză, este foarte practic: http://ephor.artsennet.nl/Home.htm).
În standardul medicilor de familie olandezi despre Artrită se recomandă utilizarea în primul rând a diclofenacului, ibuprofenului şi naproxenului. Într-o statistică din 2011, la pacienţii de peste 65 de ani, diclofenacul a fost cel mai folosit AINS (cu peste 300.000 de utilizatori), urmat de departe de naproxen (80.000), ibuprofen (64.000), etoricoxib (44.000), meloxicam (43.000). Indometacinul a fost puţin utilizat (7.232 utilizatori) la fel şi piroxicamul şi nabumetonul, cu în jur de 1.900 de utilizatori.
Frecvenţa şi gravitatea efectelor adverse la vârstnicii care utilizează AINS sunt mult mai ridicate decât în restul populaţiei. Cele mai relevate efecte adverse sunt cele gastrointestinale (dispepsie, perforaţie, obstrucţie, ulcer, hemoragie) şi cardiovasculare (tromboembolie şi insuficienţă cardiacă). Inhibitorii specifici şi preferenţiali de COX-2 celecoxib, etoricoxib şi nabumeton produc mai puţine reacţii adverse gastrointestinale decât AINS neselective. Riscul cel mai ridicat de efecte adverse cardiovasculare s-a constatat la vârstnicii fragili care utilizează piroxicamul, indometacinul şi naproxenul. În ceea ce priveşte riscul de tromboză arterială el este mai ridicat în cazul utilizării dozelor mari de AINS şi mai frecvent în cazul utilizării COX-1 AINS (în tabel). În ceea ce priveşte riscul de insuficienţă cardiacă acesta este mai ridicat în caz de utilizare a AINS neselective (diclofenac, ibuprofen, naproxen) în comparaţie cu cele selective, celecoxib.
PS. Raportul Ephor este foarte util având în vedere prescrierea frecventă de AINS la vartsnici şi în spcial la cei fragili. Polifarmacia prezentă la majoritatea persoanelor în vârstă şi comorbiditatea nu fac decât să crească riscul de efecte secundare în cazul utilizării de AINS.
