Sosirea Moşului în Olanda este un eveniment intens mediatizat la care participă “live” mii de copii. Cu câteva zile înainte de 5 decembrie el vine din Spania, cu vaporul, are un cal alb şi este însoţit de o “armată” de “Zwarte Piet” (ajutoarele sale “de culoare”, trepăduşi buni la toate). Peripeţiile pe timpul şederii lui Moş Nicolae sunt urmărite cu acurateţe de către reporteri. În fiecare zi se transmite un telejurnal cu ce s-a mai întâmplat în tabăra Moşului şi aproape fiecare televiziune îi acordă atenţie în cadrul a numeroase emisiuni. Moşul şi Piet-ii săi comunică cu fanii prin e-mail (Mail-Piet), Tweeter, Facebook. După ce şi-a împărţit cadourile, el plecă de unde a venit dar cu mai puţină pompă; iar la televizor abia dacă se mai aminteşte de Moşul blând cu plete albe şi plin de cadouri.

În acest an venirea lui Sinterklaas (sau Sunt Nicolaas), o veche tradiţie olandeză, va fi puţin umbrită de discuţiile despre culoarea pielii lui Zwarte Piet (zwart înseamnă în limba olandeză negru). Comisia ONU pentru drepturile omului a primit informaţii (reclamaţii?) despre faptul că acesta tradiţie are rădăcini rasiste: culoarea neagră a pielii lui Zwarte Piet, slujitorul lui Sinterklaas, ar stigmatiza cetăţenii de culoare şi ar aminti de epoca sclavagismului.

PS. Majoritatea olandezilor consideră demersul comisiei ONU de neînţeles şi nu au de gând să renunţe la apariţia lui Zwarte Piet alături de Sinterklaas. S-a pornit o petiţie iar pe Facebook s-au strâns peste 2 milioane de like-uri în sprijinul menţinerii acestei tradiţii.